Versurile de Alexandru Dinescu Muzica de Ionel Fernic
La umbra nucului batrân, Pe banca învechită Tu mă rugai să mai ramân, Să te mângâi, iubită! Şi-n nopţile cu cer senin, Cu şoapte de iubire; Îţi mângâiam al tău păr fin Nebun de fericire!
Acum aş vrea să mai rămân, Dar banca-i putrezită, Şi frunza nucului bătrân De vânturi risipită... Şi, tot chemându-te-n zadar, Durerea ce mă curmă Ţi-aduce-n plânsul meu amar Romanţa de pe urmă...
La umbra nucului batrân, Pe banca învechită Tu mă rugai să mai ramân, Să te mângâi, iubită! Şi-n nopţile cu cer senin, Cu şoapte de iubire; Îţi mângâiam al tău păr fin Nebun de fericire!