Un pas adînc, cerul deschide Și-n hăul de dedesubt, M-arunc, și soarele mă prinde
Cum munții se răsun, șoimii se adun, Codrii se trezesc, frunzele șoptesc, Oasele trosnesc, stelele sclipesc, și-n cale se opresc Na mesa de doi lai munți Împlini de arbori fără frunzi Între pietre nearse de soare În lemne neroditoare Lîngă tăul fără fund Cu toiag despic cărare Ce mă poartă-n hău de naltă zare
Țes soarele-n cămașă, în ață fermecată Chibzuită și trufașă, cu gînd drept legată
Ieși soare din soare Ieși soare spurcat, ieși soare necurat Și cu mîndră soră lună, Leagă cunună, cunună legată De horă și soare, din cer pînă-n zare
De dincolo dă cer Dinapoi de lună Din-afar de soare Dintr-odată am făcut înc-o lume nouă Din nimic!